Adi-sfintes.blogspot.com Website Review

Dimineața a devenit o linie trasă cu rigla de calcul, defectă; e un cenușiu întunecat ce se-ntinde peste existența infectă Destinul a încremenit în proiect, niciun gând, niciun vis,  nu dezgheață-o fereastră, negru și gri deasupra copacilor, Poate până la urmă o să ningă târându-ne și mai mult în confuzie; atunci va țâșni poemul de dragoste, ca o săgeată, ca o iluzie îmbrățișându-mă după fiecare ploaie, umbre colorate  Acolo ești așa cu* te-am lăsat în acea seară de toamnă nimeni n-o să-și dea seama de ce-i curge machiajul omului de zăpadă aprind întunericul din ungherele sufletului, martor tăcut N-o să-mi simțiți lipsa, vă asigur; prizonieri în acel tren de marfă ce vă duce la târguri de oameni, acceptând că viața-i o boarfă.. M-am săturat de toate împotrivirile îngerilor căzuți dintr-un cer cenușiu, De mâine nu ne mai vedem, m-am săturat să vă tot arăt soarele, mai bine să treacă peste rănile mele, îmbibate cu sare, izvoarele N-am nimic de reproșat nimănui, nici măcar nu trebuie să-mi iau rămas bun, Stați liniștiți în trupurile voastre, nu scoateți sufletul în frig, din Eden, vă sărut pătimaș înlunările albastre, dar de mâine nu ne mai vedem Da, vom muri, nu merităm mai mult acu*, prea sufocantă-i ordinea de zi, vechi negustori de spaime și de fum, prin amintiri ne vom iubi Și vom pieri sub propria povară a lașității încuibate-n noi, vom bea un rest de viață-amară să ne întâlnim, în moarte, amândoi Dar, ca de obicei, va fi eroare,  de aceea te-am rugat în viață să-mi mai stai, căci dintre noi, doar sufletul meu moare, al tău e conda*nat să plângă-n Rai Zăpada se așază pe inimă ca un fluture rece, șarpele deznădejdii prin suflet îmi trece Bătăi nevăzute de aripi lumina o-ngheață, se topesc ultimii îngeri în viață Plâng viscole răvășite de gânduri, trupul probează haine încastrate în scânduri