Anacristinapopa.wordpress.com Website Review

V-ați întrebat vreodată cine este omul din fața voastră și de cine sau ce este condus? Cât din ceea ce spune că poate face, înfăptuiește sau duce la bun sfârșit? Descoperirea omului ad*lt se face dezgropându-i defectele și viicile. Ce îl domină? Ce îl Am cunoscut tipologii umane greu de înțeles, pe care apoi le-am tratat ca atare. Am cunoscut atâția oameni care, dincolo de vorbe, nu aveau nimic de valoare să ofere. Bărbați care nu știau să conducă o femeie acasă, de exemplu, dar care se făleau cu mințile lor strălucite, scăldate prin cărți și dicționare. Am văzut bărbați care se lăudau că miros a bani, dar puțeau a prostie. Am consolat femei care plângeau după bărbați de care nu aveau nevoie și m-am mirat de femei care luptau pentru bărbați ce se jucau cu puța în țărână. Am cunoscut oameni care nu erau în stare să facă doi pași înainte, dar se descurcau de minune să facă pași mărunți pe loc. M-am lăsat dezamăgită de oameni care erau doar simple marionete ale altor persoane pe care nici nu le cunoșteam. Să găsești un om liber în suflet și în gânduri este un lucru tot mai rar. Aerul proaspăt al libertății decizionale este un lux la care unii doar aspiră și se întind așa lung după el, până când ceea ce îi ține înlănțuiți îi lovește peste bot. Când lațul se simte înnecăcios la gât, se retrag în cuști, ca an*malele. Se întorc la origini, să sape în continuare groapa lor și, poate, pe a altora. Tot cu capul pe labe sunt și bărbații care vor să joace roluri de zei, când de fapt ei sunt niște umbre ale unor zeițe puternice. Ei se ascund după măști fermecătoare, cu personalitate feroce, când de fapt, în singurătate, sunt doar proiecții ale unor femei care i-au înviat din scrum ca pe păsările Phoenix. Vor să zboare cât mai sus și mai liber, dar când ajung prea departe de Ar fi bine să fie doar povești, nu? Știu, că-mi place să le scriu. Dar din păcate, oamenii aceștia trăiesc printre noi. Putem