Reteteleluiradu.ro Website Review

Cred că a sosit momentul să vă povestesc câte ceva despre piețele de alimente pe care le-am vizitat. V-am menționat în primul episod că am petrecut ultimele zile ale sejurului în Vietnam într-o excursie în valea Sa Pa. Vorbesc despre o zonă în care locuiesc mai multe minorități etnice din Vietnam; este o zonă rurală, cu multe sate și cu piețe de produse alimentare care se țin săptămânal, Când mă gândeam la Vietnam acu* câțiva ani, dorindu-mi intens să ajung acolo, în privința mâncării îmi făcusem planul să gust tot ce se poate gusta și s-o fac, pe cât posibil pe stradă sau în locuri unde mâncarea se gătește tradițional, ca pentru vietnamezi, nu pentru turiști. Numai că, fără să știu, încercam să vând pielea ursului înainte de a ajunge în pădure. Nu ținusem deloc Când mi-am deschis restaurantul am fost fericit să am în meniu berile de la Bayerische Staatsbrauerei Weihenstephan. Nu numai fiindcă toate erau de calitate foarte bună, iar vreo două-trei dintre ele de-a dreptul excepționale, dar și fiindcă erau ușor de prezentat: proveneau, doar, din cea mai veche berărie din lume aflată încă în funcțiune. Îmi amintesc primul contact cu Vietnamul. S-a petrecut la sosirea în Hanoi, pe aeroportul Noi Bai, la controlul pașapoartelor. Acesta era efectuat de militari în uniforme kaki-gălbui, cu epoleți roșii, pe care gradele sunt marcate cu steluțe aurii, în binecunoscutul, pentru mine, stil sovietic. Toți erau tunși scurt și priveau încruntați, de parcă exersaseră adesea și temeinic modul de a se face neplăcuți. Nu exagerez când spun că m-a trecut un fior rece pe șira spinării și m-am întrebat, timp de o secundă, ce naiba caut eu acolo. Mi-a trecut însă și pot afirma că în pofida acestei prime impresii, nu am avut cu nimeni nicio problemă, de Acest an a fost unul deosebit. Am avut cel mai lung concediu din viața mea. Să nu vă așteptați să spun că mi-am luat vreo trei